17 noiembrie 2012

CRIZA MEA CEA DE PE URMA

Salutare tuturor! Au trecut parca vesnicii de cand eu insami n am mai trecut pe aici, de parca m-as fi renegat sau m-as fi uitat cu totul! 

Sunt parca o poveste spusa deja, ultimele ecouri vagi ale aplauzelor s-au estompat, pana si ecourile ultimelor ganduri s-au volatilizat in eter...nu mai e decat o bruma de memorie care nici nu mi e prea clar de-i a mea sau doar a imaginatiei mele! 

Momente adanci de criza...Sunt faramitata in atomi, milioane, cum ma voi mai recompune eu?!? Sau de ce as mai face-o?! Intre mine si restul, numai prapastii fara sfarsit...Cum ar fi sa te prabusesti si sa nu mai ajungi niciodata nicaieri! Sa fii vesnic cazanda...Aiurea. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Scrie-mi ceva...